Am fost în una din primele zile ale protestelor în Piaţă atât la prânz  cât şi seara. Nu neapărat ca protestatar ci ca să observ oamenii, să încerc să înţeleg ce vor cu adevărat.

Nu fac o analiză a tuturor mesajelor şi dorinţelor protestatarilor.

Mă opresc numai la două: întreaga clasă politică recuzată şi alegeri anticipate.

Sunt şi eu absolut de acord că toate partidelor politice s-au compromis în faţa oamenilor în aceşti 22 ani. Suntem ca stat şi naţiune, în starea jalnică în care ne aflăm, din cauza partidelor politice de toate culorile,care s-au perindat la conducerea României, la preşedinţie, în guverne, în parlamente, în conducerile judeţene şi conducerile locale.

Şi totuşi, la acest semnal al Pieţei, al populaţiei de fapt, trebuie să găsim un răspuns. Pe cine să punem la conducerea statului? Cu cine să votăm? Cine ne poate mulţumi, cine poate constitui alternativa la această nemulţumire generală asupra întregii clase politice?

Cred că există un răspuns pe termen scurt şi unul pe termen lung.

Răspunsul pe termen scurt, aplicabil pentru alegerile din 2012 este următorul şi conţine trei posibilităţi:

…click pentru a citi mai departe

Am participat la evenimentele din decembrie 1989 în Bucureşti, la ceea ce se numeşte acum, revoluţia română.

…click pentru a citi mai departe

O “lene intelectuală”  m-a făcut să nu mă pot mobiliza ca să încep să pun diverse pe blogul pe care l-am deschis de mai bine de un an: gânduri, comentarii, materiale tehnice, care să fie folositoare, poate, altora, aşa cum am promis în „Deschidere”.

Am fost plăcut surprins după prezentarea „deschiderii” că am avut un comentariu favorabil acţiunii de deschidere a blogului de la o persoană de la care nu mă aşteptam deloc, o prietenă aflată departe de România şi care nu credeam că urmăreşte activitatea mea. Pe parcursul acestui an de aşteptare doi dintre prietenii mei buni, Puiu şi George, mi-au dat fiecare câte un imbold; cred eu că fiecare dintre ei, cunoscându-mă bine în etape diferite de viaţă, sunt curioşi sa vada ce ”perle” voi scoate.

Aşa că încep acum! Niciodată nu este prea târziu.

1. Contextul politic actual în care s-a detaşat Piaţa Universităţii 2012 şi demisia guvernului Boc, mă motivează să încep cu comentarii politice. Sunt primele mele opinii pe blog şi sunt puţin emoţionat cum or să iasă.Ma intreb şi cum or să fie primite comentariile. Aşa încât înainte de a le face publice, trebuie să spun cititorilor care nu mă cunosc că am fost un „traseist politic”: MER (1990) – PDSR- APR – PSD (2004).

Din 2005 nu m-am mai ocupat de politică activă, angajată în vreun partid. Despre această perioadă voi vorbi cu altă ocazie.

De aici vine o experienţă politică care m-a condus la analizele pe care le-am făcut întotdeauna şi pe care le-am împărtăşit până acum numai apropiaţilor, numai în cercuri restrânse.

Înainte de a intra încet, încet în domeniul vast al politicii şi al implicaţiilor sociale, consecinţă a vremurilor noi pe care le trăim, am crezut că este bine să prezint cititorilor participarea mea la revoluţia din 1989. Am trăit „pe viu” evenimentele, am participat la ele, iar ceea ce s-a întâmplat în prima zi de 21 Decembrie în Bucureşti nu este totuşi cunoscut de multă lume.

Chiar dacă momentul relatării nu este apropiat în timp de comemorarea evenimentului din decembrie ca să aibă rezonanţă şi căutare şi  în primele zile ale Pieţei Universităţii 2012, s-a vorbit puţin şi despre revoluţionari (este adevărat, despre revoluţionarii cu carnet; iar eu nu mă număr printre aceştia).

Iar, pentru cei care mai încearcă să adune mărturisiri documentare despre revoluţie, cred că ceea ce am scris, acoperă corect şi adevărat o parte din ceea ce s-a întâmplat în acele zile.

2. Continui cu un comentariu despre Piaţa Universităţii 2012 (1) care mă va conduce mai departe şi mai adânc în comentariile politice.

Sunt relativ departe de evenimentele politice care s-au petrecut în România, inclusiv de începerea Pieţei Universităţii 2012. Aşa că, comentariile mele sunt şi vor fi în general sintetice. Cel puţin cele referitoare la evenimentele care au trecut deja.

Am urmărit de-a lungul anilor ceea ce s-a întâmplat din punct de vedere politic în ţara noastră şi am fost şi un participant activ, o perioadă de timp, la activităţi de partid şi nu la nivelul cel mai de jos.

Evenimentele s-au aşezat şi s-au aranjat în căsuţele lor.  Chiar dacă sunt multe căsuţe  libere şi vor rămâne libere probabil pentru mine, a început să-mi fie din ce în ce mai clară schema generală, şablonul general, modelul general construit pentru România după revoluţie,  pe care eu îl numesc „România desfiinţată, România distrusă, România jefuită, România îngenunchiată”, în care am fost împinşi noi cetăţenii României, încet încet, mai lent sau mai brutal, pe nesimţite, fără să ştim ce se petrece, inclusiv acum, în zilele pe care le trăim şi cel mai important, fără să ştim ce ne aşteaptă.

Voi comenta toate acestea, inclusiv voi comenta evenimentele la zi care vor veni peste noi.

Acest an 2012 este an de alegeri electorate.  Iar confruntarea politică normală parcă este mai spectaculoasă, mai îndârjită, mai crâncenă decât altă dată; s-a transformat mai repede decât altă dată din confruntare în luptă. Mai mult ca oricând este de tipul „care pe care” după cum este lesne de observat.

Aşa că m-am întrebat ! Daca ei politicienii, se bat intre ei cu energia si rautatea pe care le vedem cu totii ca sa fie alesi,eu,un ins totusi normal, de ce să nu candidez la parlamentare? Nu or fi oameni care sa aprecieze si sa vrea un asemenea candidat?

Iar răspunsul este că cel puţin în momentul de faţă, vreau şi mă pregătesc să candidez.

Este un motiv în plus, ca oamenii să mă cunoască.şi prin comentariile politice pe care le fac.

3. Al treilea subiect comentat acum la redeschidere este Roşia Montană. Vedeţi cu toţii reactivarea subiectului dar mai ales presiunea făcută în favoarea proiectului, de la preşedintele României(indirect), la diverse  persoane prezente pe posturi TV sau chiar la posturi TV care dedică emisiuni speciale acestui subiect.

Am observat că, cel puţin, în această ultimă perioadă  de cca un an, prezentările „pro” pe care le face mass media sunt mult mai multe decât cele contra .

Nu am fost niciodată satisfăcut de discuţiile existente,  mai precis de justificările sau argumentele invocate de ambele tabere.

Aşa că, aveţi în continuare un comentariu sintetic profesional şi obiectiv, materiale scrise în anul 2003 şi pe cele scrise după ( la care am făcut numai o generalizarea a problemei scoţând referirea la proiectul Roşia Montană) dar şi un material scris în anul 2008 cu referire la protecţia şi conservarea resurselor naturale geologice, şi desigur cu aplicare directă la cazul Roşia Montană şi la orice alt caz de exploatare a aurului sau a oricărui tip de zăcământ ,cum ar fi cuprul de la Rosia Poieni sau gazele de sist discutate in aceste zile.

Cunosc bine subiectul Roşia Montană. L-am studiat în anul 2003 şi apoi în anul 2006- 2007. Am făcut parte din CAT-ul Ministerului Mediului, cât am lucrat în minister. La analiza studiului de impact am avut peste 60 de întrebări şi comentarii pe domeniul geologie, zăcământ, faţă de o medie de circa 20 de întrebări pentru fiecare dintre celelalte domenii tratate cum sunt biodiversitate, deşeuri, etc.

Ca să pun întrebări a trebuit să citesc atent toate materialele elaborate, disponibile.

Sunt inginer geofizician, doctor în geologie. De aici vine priceperea profesională despre subsol, despre zăcăminte, despre exploatări miniere.

Mă ocup de mulţi ani de protecţia mediului, atât ca cercetare ştiinţifică, servicii de mediu şi de geologie, activitate de conducere  în administraţia centrală de mediu. Aşa încât ştiu foarte bine ce însemnă şi ce nu însemnă dezvoltare durabilă.

De aceea  comentariul meu despre proiectul Roşia Montană este cât se poate de obiectiv , profesional, complex , complet, şi sintetic.

4. Prezint si câteva informaţii despre o carte scrisă de mine anul trecut – „Îndrumar pentru cunoaşterea contaminării mediului geologic”, în secţiunea tehnică – ştiinţifică.

Cartea nu se găseşte în librării dar mai am exemplare pe care le pot distribui, pentru cei interesaţi, contra cost.

Va multumesc celor care veti consuma din timpul dumneavoastra pentru a parcurge gandurile si comentariile mele, pentru a le accepta sau pentru a le critica.

Am demisionat din Ministerul Mediului la 14 septembrie 2010, dupa cinci ani de activitate in acest minister.

Motivele acestei plecari le voi prezenta in lunile urmatoare, dupa sarbatori, la sectiunea protectia mediului, intr-un comentariu pe care i-l numesc “Ascensiunea si decaderea prezentei mele in Ministerul Mediului”.

Prin plecarea mea am dat un ajutor STATULUI la realizarea de economii cu bugetarii. Un salariu mai putin de consilier superior la maxim, un spor de doctorat mai putin (mascat in ultimele luni). Cred ca este o economie semnificativa si un ajutor important in aceste vremuri de criza.

Merit sa primesc o decoratie pentru acest sacrificiu.

Am ajuns relativ intamplator in administratia publica centrala, am mai incercat sa intru prin anii ’92 si prin anii 2000 dar nu am putut. Am dat chiar si un concurs doar asa ca sa vad cum este un asemenea concurs.

Acum insa este sigur ca nu ma voi mai intoarce in administratia publica centrala in calitate de functionar public. Aceasta pentru ca activitatea meaa profesionala obisnuita se apropie de sfarsit. Se apropie momentul pensionarii.

Prin urmare au disparut restrictiile pe care le impune calitate de functionar public: restrictii de comunicare, de participare la dezbateri publice, restrictii in ati face cunoscute opiniile despre ceea ce se intampla in jurul nostru zi de zi.

Nu sunt indiferent la ceea ce se intampla in societate, in jurul nostru.

Am proprile mele pareri despre multe lucruri care ne inconjoara, despre multe lucruri care se intampla in Romania.

Apanajul gandirii dar si al impartasirii gandurilor nu este numai al politicienilor, ziaristilor, analistilor, televiziunilor, etc.

Cred ca si parerile mele pot fi folositoare semenilor mei.

Cred ca si eu pot sa-mi impartasesc cu conationalii ideile si parerile mele.

Nu fac parte din categoria celor care sunt numiti persoane publice. Si nu cred ca prin deschiderea acestui blog trebuie sa devin persoana publica.

Cred insa ca si alte persoane pot fi interesate de parerile mele asupra evenimentelor care ne inconjuara si ca aceste pareri pot fi utile unora.

Progresul tehnic permite realizarea acestui lucru fara ca eu sa fiu prezent la TV, radio sau in ziare.

Este motivul deschiderii acestui canal de comunicare cu oricine va fi interesat de parerile mele.

Sper ca schimbul de opinii sa fie incitant si captivant chiar daca este facut pe blog, asa cum este incitant si captivant de foarte multe ori daca este facut cu prieteni sau necunoscuti, la colt de strada sau la o masa de carciuma sau in orice alte ocazii.

Voi organiza comentariile mele in sectiunile: protectia mediului, politica, social, stiinta si tehnica, diverse.

EnglishFrenchGermanItalianPortugueseRussianSpanish
November 2014
M T W T F S S
« Apr    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.